Există o componentă a ceremonialului de debut/final al ședințelor de pregătire în dojo-urile de aikido, pe care eu îl consider greșit. Este vorba de închinarea în fața tabloului lui O’SENSEI și a altor profesori.
Modificare în dojo-ul nostru:
Ne vom închina doar
- în fața crucii ca simbol al jertfei lui HRISTOS,
- în fața icoanei lui HRISTOS,
- în fața icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Argumente:
- Închinarea în sine implică o rugăminte la nivel duhovnicesc, de a fi călăuzit pe drum de către cel căruia i te închini și de angajamentul de a-l urma întocmai.
- O’SENSEI se închina doar în fața divinității așa cum o percepea el. Nu s-a închinat niciodată tabloului unuia dintre profesorii săi. Pentru aceasta a constituit KAMIZA.
- Noi suntem creștini. Noi nu ne putem închina decât lui HRISTOS (Fiul Omului fără de păcat ) indiferent de ceea ce facem (dacă trăim, pentru Domnul trăim, şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem – Romani 14,8), desăvârșind ceea ce El a definit ca lege a unității cu Tatăl:Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi întru unime.(Ioan 17,23).
- Închinarea noastră la icoane nu este închinarea în fața a ceva material. Prin sfințire, materia icoanei este ordonată (Dumnezeu este ordine) și afierosită (atribuită la nivel de duh) duhului ce are chipul din icoană. De aceea rugându-vă la icoană duhul sfântului din icoană vă aude și se va ruga pentru ca Dumnezeu să vă ajute.
- Tabloul lui O' SENSEI si ale profesorilor vor fi la loc de cinste în dojo, dar nu ne vom închina la ele.